De ceva sãptãmâni lumea alpinã românã a luat foc. Paginile forumurilor, cãsutele de e-mail, listele de discutii abundã de mesaje: Etapã a Campionatului Mondial de Escaladã pe Gheatã la Busteni.
Peste 80 de sportivi din întreaga lume se adunã la Busteni pentru un eveniment cum nici cã s-a mai aflat în spatiul românesc. Si cum în ceea ce priveste sporturile de iarnã nu ne-am facut remarcati cine-stie pânã acum, iatã cã alpinismul românesc vine si dã primul semn: structurã artificialã înaltã de 20m si acoperitã cu gheata! Voluntari, organizatori, autoritãti locale, sponsori, toti se luptã ca în ziua Z totul sã fie perfect pentru spectaculoasa competitie. Iatã un eveniment care nu trebuie ratat!
Oameni de munte, alpinisti încercati, sportivi de elitã, caractere puternice ce trebuie înregistrate pe peliculã în efortul lor. Si în plus trebuie sa vad si eu ce e cu structura asta de gheata!
Asa ca weekend-ul acesta mi-am ales destinatia explorarii mele fotografice.
Las solitudinea peisajelor pentru batalia cu reporterii si ziaristii competitiilor sportive.
Sã vedem cum e cu acreditarea pentru presa! Nu vreau sa am surprize! Trebuie sa mã pun in temã ce si cum... dar din câte stiu eu, sporturile astea nu sunt prea cãutate de cei din presã. Nu sunt subiecte demne de jurnalele de stiri! Lucru extrem de ciudat, cãci, cum e posibil ca pasiunea existentã la acesti oameni sã nu nascã un dram de interes în rândul publicului larg? Cei adunati în jurul acestui eveniment, evenimentul în sine meritã mai mult!
Trebuie sã fiu acolo sã aduc în prim-plan frânturi din ansamblul ce formeazã minunata structura a fiintei umane: încordare, dorintã, ambitie, efort, grijã, nemultumire, asteptare, emotii, reusitã, fericire, panicã....
Îmi pregãtesc zoom-ul cel mai mare. 80 - 200 nu e deajuns, dar am noroc cãci pe digital face 300mm. Un dublor era bun aici, dar sper sã stau suficient de aproape ca focala de 300mm sã-mi permitã sã-mi izolez subiectele, sã ma joc cu prim-planuri, sã culeg gestica si mimica sportivilor, publicului, organizatorilor. Cu putin soare voi avea noroc de timpi scurti de expunere, contraste, culori ... si nici nu-mi va îngheta prea tare degetul pe declansator. Trebuie sã ma pregãtesc bine. Baterii de rezervã la aparat, mãnusi, sosete groase si un blindaj antifrig, cãci nu-i usor sã stai locului ziua întreagã..
80-200/f2.8 va fi calul de bãtaie al zilei! Mi-a placut tot timpul sã-l utilizez la portrete. Focus rapid, decupaje, planuri amestecate sau clar individualizate... o plajã largã de utilizãri pentru cele mai diverse gusturi.
Iatã ca a venit si ziua când asteptarea mea se transforma în realitate! Sub abrupturile Caraimanului, structura de gheatã conceputa de cei de la Clubul Alpin Roman se înaltã impunãtoare la baza noii pârtii Calinderu. Marele eveniment a început!
Mã apropii încet de grupul de spectatori ce urmãresc cu sufletul la gura evolutia sportivilor. Sus pe panou, cu crampoanele înfipte într-un fel de turture si agatat într-o pozitie imposibilã, un sportiv sfideazã legile gravitatiei. Se miscã încet, studiind cu grijã fiecare centimetru din jurul sau. Asteaptã, încearcã, mãsoarã, cumpãneste, face un salt si, la o fractiune de secundã dupã, pioletii muscã adânc din peretele de gheatã. Rãmâne atârnat în altã pozitie, la fel de imposibilã. Un usor murmur strãbate multimea. A mai înaintat un pic!
Intru timid în arenã, pregãtit sa înregistrez ceva din tot spectacolul ce se desfasoarã în fata mea. Încet-încet mã las cuprins de emotii.
Cuvintele se învolbureazã în mintea mea si mai apoi îsi pierd rostul. Stiu ca de aici încolo începe fotografia! Las obiectivul sa vadã, las mintea sã aleagã, las ochiul sã alerge fericit decupând ici si colo secvente, culegând idei, trãiri, sentimente. Caut lumina din ochii sportivilor, anticipez momentele lor de glorie sau de cadere. M-am prins în horã! Cu mintea, cu trupul, cu obiectivul aparatului foto.
Nu mai prididesc! Numai un sfert de orã a trecut si primul card este cam gata. Îl bag la descarcat în X-Drive si înhat în grabã cardul de rezervã. Nu trebuie sã pierd nimic. Fiecare clipã aduce altceva!
Îmi place exemplul pe care-l oferã, efortul lor, dorinta lor de reusitã. Sunt momente unice, cãci în rest... suntem oameni obisnuiti. Dar aceste momente magice trebuie pãstrate cumva în memorie si, când si când, aduse în fata semenilor. Fiecare dintre noi va sti ce sã culeagã din fiecare fotografie. Fiecare va gãsi un ceva care sã-i umple locsorul rãmas gol înlãuntrul sau.
