Primãvarã ... iarã!

Tãrâmuri de gheatã

Chiar pe timp de iarna, la Bâlea Lac se ajunge destul de usor. Cum vii dinspre Brasov, treci de orasul Fãgãras si dupã vreo 30km faci stânga spre Cârtisoara celebrului Badea Cârtan. Imediat dupa sat incepe Transfãgãrãsanul. Soseaua serpuieste prin padure pânã la Bâlea Cascadã, loc de unde telecabina te duce pânã în Cãldarea Bâlii, la 2080m altitudine.
Ajuns aici esti coplesit de mãretia albului ce scânteiazã oriunde în jurul tãu. Lacul înghetat, troienele de zãpadã, crestele impresionante, linistea ce te'nconjoarã. Inchizi ochii si, cu toti porii deschisi, te lasi absorbit de peisaj.
La început nici nu bãnui ca ai putea gãsi si altã culoare într-atâta alb. Dar, ca peste tot în viatã, negrul îsi are si el partea sa si în acest mic colt de lume. Nu departe, dacã tii poteca ce duce la cabanã, gãsesti intrarea în tunelul blocat de nãmetii mari de zãpadã. Acompaniat de suieratul sinistru al vântului te strecori printre troiene si, mai mult târâs decãt pe propriile picioare, intri cu greu pe usita metalicã ce permite accesul pe timp de iarnã în tunel. O altã lume isi deschide portile. De aici în colo doar o beznã adâncã ... si un incredibil subiect fotografic.
Soseaua se asterne curatã la picioarele tale iar lumina lanternei nu-ti aratã decât betoane si asfaltul negru, frumos liniat. Nimic nu pare a prevesti frumusetile pe care le vei întâlni rãsãrite din loc în loc. Apa si-a fãcut loc în tunel creând coloane si stalactite uriase. Beton si gheatã adunate la un loc, o arhitecturã inedita a secolului XXI, flori de gheatã sãdite aici în amintirea celor care, cu sacrificiul lor, au construit acest Transfãgãrãsan.